sâmbătă, 22 aprilie 2017

Ziua Bibliotecarului și Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor – 23 aprilie

În fiecare an, pe data de 23 aprilie, sunt marcate două evenimente care au în centru cartea şi cititorii: este vorba despre Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor şi Ziua Bibliotecarilor şi a Bibliotecilor Publice.

    Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor, prima manifestare de acest fel desfăşurându-se în anul 1995.

Data de 23 aprilie nu a fost aleasă întâmplător, această zi marcând dispariţia a doi titani ai literaturii universale, William Shakespeare și Miguel de Cervantes, precum și a altor scriitori: scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega (1616), poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915).
Şi pentru că lectura nu poate fi concepută în afara bibliotecilor, prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România”, astfel că în România, începând cu 2005, pe data de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor.



William Shakespeare (23 aprilie 1564 - 23 aprilie 1616)

William Shakespeare - "Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actorii"

William Shakespeare, dramaturg și poet englez, este considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză din toate timpurile. Piesele sale de teatru, traduse în aproape toate limbile vorbite, sunt și în prezent jucate mai des decât ale oricărui alt dramaturg.
                
              Prima ediţie in-folio a pieselor lui William Shakespeare 

William Shakespeare s-a născut în orășelul provincial Stratford-upon-Avon, în familia unui orășean înstărit. Nu există însă documente cu privire la data exactă a nașterii, dar se știe că a fost botezat acolo la 26 aprilie 1564. Pornind de la această informație, cea mai probabilă dată a nașterii este atribuită zilei de 23 aprilie 1564. A fost al treilea din cei opt copii ai familiei. Deși nu există date certe despre prima sa perioadă de viață, majoritatea biografilor sunt de acord că Shakespeare ar fi urmat școala King's New School din Stratford, unde a studiat îndeosebi limbile clasice și gramatica latină.
  
Casa în care s-a născut William Shakespeare 
La vârsta de 18 ani, s-a căsătorit cu Anne Hathaway, în vârstă de 26 de ani, cu care a avut 3 copii: Susanna și gemenii Hamnet și Judith. Hamnet a murit din cauze necunoscute la vârsta de 11 ani. După nașterea gemenilor, Shakespeare nu mai apare în documentele vremii timp de 7 ani, perioada cuprinsă între 1585 și 1592 fiind numită de istorici — ''anii pierduți'' (the lost years) ai lui Shakespeare.



Este menționat, din nou, în 1592, ca făcând parte din "lumea teatrală" a Londrei, unde a început o carieră de succes ca actor, scriitor și, mai târziu, co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele ''The Lord Chamberlain's Men'' (Oamenii Lordului Șambelan).
În 1599, ''Oamenii Lordului Șambelan'' și-a construit propriul teatru, ''The Globe'', unul dintre cele mai mari de la acea vreme. Veniturile realizate din reprezentațiile teatrului au constituit principala sursă de venit a dramaturgului. Majoritatea pieselor lui Shakespeare au fost montate pe scena Teatrului Globe, a cărui deviză era "Totus mundus agit histrionem". Ea reprezenta traducerea în limba latină a unei replici celebre din piesa "Cum vă place": "Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actorii".



William Shakespeare și-a început activitatea dramatică din primii ani de muncă în teatru. Pentru început, a prelucrat piesele altor autori, dându-le o structură nouă și o profunzime de gândire. Apoi, a trecut la creația originală. Activitatea sa de dramaturg s-a desfășurat de-a lungul a 22 de ani, totalizând 37 de piese, 154 de sonete, două poeme narative și multe poezii. Se crede că majoritatea operei a scris-o între 1585 și 1613, deși nu există date exacte privind cronologia pieselor de teatru. Unele dintre acestea sunt considerate cele mai strălucite opere scrise vreodată în literatura universală, Shakespeare surprinzând, în lucrările sale, cele mai intime și profunde aspecte ale naturii umane. O caracteristică a stilului lui Shakespeare constă în inventarea a mii de cuvinte, deseori combinând cuvinte de origine latină, franceză și engleză.


Mormântul lui William Shakespeare
Se pare că, în jurul anului 1613, s-a retras la Stratford, unde a murit 3 ani mai târziu, la 23 aprilie 1616.
Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate încă din timpul vieții. În 1623, doi dintre colegii săi de teatru au publicat ediția princeps a pieselor lui Shakespeare, ''The First Folio'', care le include pe toate, în afară de două din piesele de teatru, acestea fiind abia ulterior recunoscute ca aparținând dramaturgului.

Personaje din piesele lui Shakespeare 
Shakespeare a fost un poet și dramaturg respectat la vremea lui, dar reputația lui a ajuns la prestigiul de care se bucură astăzi abia în secolul al XIX-lea. A început să fie apreciat în perioada Romantismului, respectiv la sfârșitul secolului al XVIII-Iea și începutul secolului al XIX-lea și, mai mult, în perioada victoriană (1837-1901). Piesele sale sunt permanent studiate, jucate și reinterpretate în diverse contexte culturale și politice în întreaga lume.


Teatrul Globe (refăcut)
Este deseori considerat poetul național al Angliei și numit ''Poetul din Avon'' (''Bard of Avon'') sau "Lebăda de pe Avon" ("The Swan of Avon"). Shakespeare este o figură emblematică a dramaturgiei universale, piesele sale de teatru fiind jucate mai des decât ale oricărui alt dramaturg.

Piesele lui William Shakespeare online:

joi, 20 aprilie 2017

                                           Asociatia "Youth On The Move''

 
                                                     
        
          În perioada 18 – 27 Aprilie 2017 va avea loc evenimentul de formare internațional Career Booster la Călimănești, Vâlcea. Cursul va reuni un număr de 21 de lucrători de tineret din opt țări europene ce se vor forma și vor dezvolta metode de abordare a situațiilor NEET cu care se confruntă tinerii din Europa. Situațiile NEET reprezintă contextele în care tinerii nu își pot găsi un loc de muncă, nu sunt implicați în nici o formă de învățământ ori de pregătire practică.                            Evenimentul de formare iși propune să îmbunătățeacă o serie de competențe de lucru pentru cei 21 de lucrători de tineret și să creeze o rețea de organizatii europene care să abordeze cu succes problematica NEETs. 
         Vă invităm vineri, 21 Aprilie, de la ora 10.00 la Conferința de Lansare a proiectului ce va avea loc la Sala Mare a Bibliotecii Județene Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea. Cu această ocazie, participanții străini vor prezenta, în cadrul conferinței, situația tinerilor NEETs din țările de proveniență.
          Trainingul international este parte a proiectului Career Booster, implementat in Romania de Asociația de Tineret Youth on the Move în parteneriat cu organizații similare din Spania, Franța, Italia, Slovacia, Slovenia, Lituania și Bulgaria. Ințiativa este finanțată de programul Erasmus + al Uniunii Europene.


Mandy Pannett - Ladders of Glass. Scări de sticlă

Lidia Vianu Translates
Mandy Pannett
Ladders of Glass. Scări de sticlă
Texte paralele în limba engleză şi limba română
ISBN 978-606-760-098-8
Acest volum de poeme de Mandy Pannett publicat în limbile engleză şi română face parte din seria Lidia Vianu Translates. Volumele acestei serii apar atât online, la Contemporary Literature Press, cât şi pe hârtie, la Editura Integral. Seria va consta din scriitori englezi traduşi în limba română şi scriitori români traduşi în limba engleză. Toate aceste volume vor fi publicate sub formă de texte paralele.

Mandy Pannett lucrează freelance ca profesor de creative writing. A participat la lecturi de poezie, şi a condus ateliere de o zi sau pe o perioadă mai îndelungată în toată Anglia. Poemele ei au apărut în reviste din UK, Europa, Canada şi SUA. Este redactor pentru poezie la Sentinel Literary Quarterly şi editoarea antologiei Poems for a Liminal Age (SPM Publications), publicată în sprijinul Médecins Sans Frontières. A câştigat premii la câteva concursuri naţionale şi a jurizat altele. Volumele acestei serii sunt publicate sub auspiciile Universităţii din Bucureşti, ale British Council, Institutului Cultural Român şi Uniunii Scriitorilor din România.
Volumul poate fi descărcat la următoarea adresă Mandy Pannett - Ladders of Glass/Scări de sticlă


miercuri, 19 aprilie 2017

Charlie Chaplin - 65 de filme online




Charlie Chaplin este unul dintre cele mai mari staruri ale primelor zile ale Hollywood-ului. Acesta a trăit o viață incredibil de interesantă atât pe platourile de filmare cât și în spatele camerelor de filmat. Iată 10 lucruri pe care poate nu le știai despre Charlie Chaplin:
1.Chaplin, împreună cu mama sa și rudele sale, au fost trimiși în înfricoșătorul atelier victorian când el avea doar 7 ani. După destrămarea căsniciei părinților săi, mama lui Charlie a luptat pentru a-și tine familia departe de sărăcie, dar fără nici un ajutor din partea tatălui său. Părinții erau despărțiți de copiii lor la intrare și din acel moment trăiau vieți total separate. Copiii familiei Chaplin au fost trimiși la o școală sărăcăcioasă într-o altă parte a Londrei câteva săptămâni mai târziu, iar decurs de 2 luni, mama lui a suferit o cădere nervoasă și a fost internată într-un sanatoriu.

2.Începuturile extrem de sărăcăcioase ale lui Charlie Chaplin fac din povestea sa, drumul de la mizerie la bogăţie, cea mai rapidă ascensiune din istoria Hollywood-ului. Și-a început viața ca un copil fără adăpost, muncitor la atelier și neavând un ban în buzunar  și a ajuns să aibă o avere de mai multe milioane de dolari.
3.Când a urcat prima dată pe o scenă, avea doar 10 ani și făcea parte dintr-un grup de dansatori în saboți numit Eight Lancashire Lads(Opt Flăcăi din Lancashire).
4.În anul 1914, Chaplin a început să își regizeze filmele, timp în care acesta realiza câte un film de scurt-metraj în fiecare săptămână pentru Keystone.
5.Până în anul 1915 apăruse în numeroase lung-metraje și devenise primul idol al cinematografiei la nivel global. A avut o linie de obiecte personalizate, a apărut pe coperțile revistelor, a avut chiar și propriile benzi desenate.

6.În anul 1916, Charlie a semnat un contract cu Corporația Filmului Mut (Mutual Film Corporation) pentru fabuloasa sumă de 670, 000 de dolari pe an. Acest lucru l-a făcut unul dintre cei mai bine plătiți oameni din lume. Prin comparație, președintele SUA era plătit cu aproximativ 75, 000 de dolari în acea perioadă.
7.Prin prisma noului contract, Chaplin chiar  trebuia să muncească pentru ceea ce câștiga. Se stipula că trebuia să lanseze 2 filme noi în decurs de 4 săptămâni.
8.Chaplin a fost criticat de mass-media britanică pentru că nu a luptat în Primul Război Mondial, dar, în ciuda acestui lucru, a rămas favoritul trupelor armate. S-a înscris pe listele de recrutare din SUA, dar nu a fost chemat la arme  nici de Marea Britanie, nici de America.

9.Pentru a doua oară, s-a căsătorit cu actrița adolescentă, Lita Grey, atunci când au descoperit că era însărcinată. Deoarece ea avea doar 16 ani, la acea vreme (Chaplin avea 35) ar fi putut fi acuzat, conform legii, de viol, așa că s-au căsătorit în secret în Mexic pentru a evita problemele. Aceștia au divorțat după 2 ani, iar ea a iscat un mare scandal acuzându-l de „perversiuni sexuale”.
10.Charlie Chaplin a fost, de asemenea, un muzician și compozitor pasionat, înfocat. Nu avea nici un fel de studii muzicale și nu știa să scrie și să citească partituri, dar a compus muzică pentru multe dintre filmele sale cu ajutorul altor muzicieni și compozitori. Una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale este piesa „Smile”, care a fost un hit petru Nat King Cole în 1954.   
Satira politică "Dictatorul" ("The Great Dictator") a lui Charlie Chaplin a fost considerată în epocă (1940) un film îndrăzneț, prin faptul că i-a condamnat, într-o cheie comică, dar ironică, pe dictatorii Adolf Hitler și Benito Mussolini, precum și ideologiile din epocă: fascismul, nazismul, antisemitismul.

Este considerat un film curajos, mai ales pentru faptul că, în epocă, Statele Unite ale Americii nu se aflau încă în război cu Germania nazistă, iar prin modul în care a fost portretizată persecuția evreilor în Europa, cu scenele trupelor care terorizau ghetourile, s-a considerat, în epocă, că s-a mers prea departe, potrivit unei cronici a lui Roger Ebert, din 1972, publicată pe site-ul rogerebert.com.

Chaplin interpretează în film un dublu rol: pe cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, Adolf Hitler, și pe cel al bărbierului evreu, victimă a antisemitismului.
Vizionează filmul Dictatorul (1940)

Alte 65 de filme on line pot fi vizionate accesând site-ul Open Culture :http://www.openculture.com/2011/12/free_charlie_chaplin_films_on_the_web.html




sâmbătă, 15 aprilie 2017

Obiceiuri si tradiții de Paște prezentate în ziarele de acum 100 de ani

ALBINA -aprilie 1914

In satele din Sărand (Munţii apuseni), se adună feciorii de Sâmbăta Paştelor, se duc la pădure după butuci, aduc câteva care cu butuci şi le descarcă în cimitir. De cu seară, feciorii fac foc în cimitir, care foc nu se stânge în cele trei zile ale Paştelor. Toţi oamenii stau afară, în curtea bisericii, până vine preotul, şi atunci intră cu toţii in biserică. După sf. liturghie, se dau « Paşti » (datină generală la Românii din Muntenia şi Ardeal); cel care ia « Paşti », dă un ou roşu (Şezătoarea, XVIII, p. 119).
Luminatorul - aprilie 1911, Râmnicu Vâlcea 

Pretutindeni, la Români, acei ce se duc la Inviere, se spală cu apă proaspătă în care s'a pus măcar un ou roşu şi câţiva bani de aur sau de argint. Oul roşu însemnează ca să fie uşori şi sănătoşi ca oul, iar banii, ca să li meargă bine peste tot anul, şi să fie curaţi ca argintul sau ca aurul. Aceasta se face şi în ziva de Paşti, înainte de a merge la biserică (Bucovina)

UNIVERSUL LITERAR - martie 1913

Pasca la sfinţit se duce intr'un şervet curat, intr'o coşarcă sau pe o tablă, puindu-se două paşte: cea cu cruce, care se aduce înapoi acasă, şi una fără cruce; aceasta se lasă preotului, şi mai pune o bucată de slănină şi patru ouă roşii (Voronca, Datine, p. 341)
 La Inviere bisericile Ţării Oaşului sunt pline de coşuri cu alimente: pască, colaci, cârnaţi, miei, şuncă, ouă. Le aduc bărbaţii pe umăr, ca să le sfinţească preotul. Pe la Magarova, Bitolia, şi în alte părţi, femeile duc ouă roşii la biserică, de Paşti, la Inviere şi la a doua Inviere, dumineca.

UNIVERSUL LITERAR - aprilie 1910

  Din ouăle pe care le sfinţeşte preotul, se dau câteva preo-tului, şi restul se aduce acasă (Marian, Sărb., III, 45). Tot creştinul e dator să dea preotului si altor prieteni şi rubedenii, câte un ou roşu în ziua de Paşti, zicându-i: « Hristos a înviat », şi cel ce primeşte e dator să răspundă: « Ade-vărat a inviat » (Bălăşel, Şezătoarea, XVII, 2i).
 Sosind acasă, dela Inviere, se pun cu toţii la masă, gustând întăi din pască, şi apoi ciocnesc ouă roşii (Marian, Sărb., III, 46). Când încep a mânca, de Paşti, încep întâi cu oul, şi cioc-nesc mai întăi bărbatul cu femeia, apoi părinţii cu copiii, zicând la ciocnit: « Hristos a înviat  », « Adevărat că a înviat ».

ADEVĂRUL - aprilie 1933

Se crede că acel ce strică oul celuilalt, e mai tare (Voronca, Datine, 424) Să nu mănânci ouă roşii în cele trei zile ale Paştelor (Jorăşti, Covurluiu), sau măcar în ziua de 'ntăi (Tuţcani, Covurluiu; Schineni, Tutova. Pamfile, Agricultura, 122). Unii nu mâncă ouă roşii în ziua întăia a Paştelor, că-i rău de buboaie (Vrancea : Hârnea, p. 20).
Rar cine mănâncă ouă roşii în zică de Paşti, şi mai ales în Moldova şi Banat, crezându-se că celui ce rnânâncă i se fac buboaie pe corp (Marian, Sărb., III, tot). In Mihalcea (Bucovina) se spune că de Paşti să nu mânânci ou împestrit întâi, căci vezi şerpi peste an, aşa cum stă scri-soarea încolăcită (Voronca, Datine, 422).
REALITATEA ILUSTRATĂ - aprilie 1928

 Ouă roșii nu se mănâncă în ziua de Paşti, până ce nu s'a împărţit pomana morților. Altcum pomana nu e primită (Banat: Novacoviciu, III, 19). In ziua de Paşti, după ce te-ai împărtăşit, sau ai luat Paşti, mânânci întâi ou roşu, apoi iei alte mâncări (Bălăşel, Şez., XVII, 21).
 E bine ca ouăle pe care le mânânci în ziva de Pani, să fie nesărate; altfel se vor roşi (pârli) mânile (Muscel: Codin, Sărb., 55). E bine ca pe cel întăi ou ce mânânci în ziva de Paşti, să-1 mânânci cu găoci cu tot, căci vei fi tare, sănătos şi viteaz peste an (Bălăşel, Şez., XVII, 2z). In ziua de Paşte e bine ca copiii, după ce « şi-au deslegat gura cu ouă », să mânânce — dacă au peşte rămas, fie de pe la Florii, fie de pe la Blagoveştenii (Muscel: Codin, Sărb., 55)

FOAIA POPULARĂ - aprilie 1899 

 Oul roşu cu care te-ai împărtăşit în ziua de Paşti, îl păstrezi peste an, şi dacă în cursul anului se va sparge şi va face viermi, e semn că vei fi cu noroc. Dacă, din contra, se păstrează bine, e semn că vei fi sec de noroc (Bălăşel, Şez., XVII, 22). In ziua de Paşti se împart numai ouă roşii, şi nu la capul morţilor, ci prin curtea bisericii (Păuşeşti-Otărău, Vâlcea; com. de d-l G. G. Fierescu).
FURNICA - aprilie 1914 

Spun bătrânii că înainte vreme era obiceiul ca în ziua de Paşti să se împartă numai ouă încondeiate. Azi rar se mai văd ouă de acestea, prin 10-I5 comuni împrejur. Chiar in restul judeţului nu e nicio comună să exceleze. Aproape în fiecare se găsesc câteva babe care să încondeieze.

UNIVERSUL LITERAR - martie 1912 

ALBINA -aprilie 1914

REALITATEA ILUSTRATĂ - aprilie 1938



sâmbătă, 8 aprilie 2017

Colegiul Naţional ,,Alexandru Lahovari" - date și imagini

Istoria acestui liceu începe în 1891, când la Râmnicu-Vâlcea se înființează un gimnaziu „clasic”, condus de Alexandru Teodoru. Cursurile încep în același an, la data de 7 septembrie. Dintr-o singură clasă la înființare, gimnaziul va ajunge să numere în 1894 patru clase. Tot atunci, se hotărăște ca gimnaziul să fie numit „Mircea-Vodă”, însă nu se știe cu siguranță dacă a purtat acest nume.


În 1899, prin Decretul Ministerial nr. 2533, se decide ca, pe viitor, gimnaziul să poarte numele „Alexandru Lahovari”. La începutul secolului XX, gimnaziul era situat în vechiul local al seminarului din curtea Episcopiei. Clădirea nu îndeplinește condițiile unei școli secundare, așa că, în urma intervențiilor locuitorilor, se hotărăște construirea unui nou local, începând cu anul 1909. Finalizată în 1911, noua școală va adăposti 155 de elevi și va reprezenta din acel moment un simbol al orașului.

La data de 12 octombrie 1913, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice aprobă înființarea cursului superior cu o secție reală, completată cu o secție pedagogică. Odată cu Primul Război Mondial, fondurile gimnaziului sunt canalizate în alte scopuri, ceea ce determină desființarea cursului superior.
La 1 septembrie 1919, gimnaziul din Râmnicu-Vâlcea este transformat din nou în liceu. Se mărește astfel numărul claselor de la 8 la 12, iar localul devine neîncăpător. De aceea este aprobată construirea unei noi aripi, care va fi terminată după mari eforturi financiare.

Alexandru Lahovari

În anul școlar 1934-1935, liceul „Alexandru Lahovari” este încadrat în categoria C. Modernizat și îmbogățit cu o a treia aripă, liceul găzduiește în anul 1941 un mare Congres al Corpului Didactic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o parte a liceului funcționează ca spital.

Statuia lui Alexandru Lahovari (București)

Dacă până în 1956, clasele liceului erau formate doar din băieți, după acest an sunt înființate clase mixte, care funcționează și în prezent.
În anul școlar 1965-1966, odată cu trecerea la durata studiilor preuniversitare de 12 clase, școala primește denumirea de Liceul „Nicolae Bălcescu”, sub care va fi cunoscută până în 1978, când își schimbă numele în Liceul de Matematică-Fizică „Nicolae Bălcescu”.

După Revoluția din Decembrie 1989, numele școlii va fi din nou schimbat, redevenind „Alexandru Lahovari”. Din 1997 acestuia îi este acordată titulatura de Colegiul Național „Alexandru Lahovari”, nume sub care funcționează și astăzi.
Monument al tinereții ascunse sub haina biciuită de vreme, colegiul a fost un martor tăcut al trecerii generațiilor de elevi. Unii și-au lăsat numele întipărit în analele acestui liceu prin rezultatele deosebite obținute la diferite olimpiade și concursuri școlare. Toți merită să fie cunoscuți și felicitați, dar fiind în număr mult prea mare ne vom limita în a-i aminti pe cei mai tineri.






Sursă text - Wikipedia